Nesimţire fără limite / Magistraţii au luat banul gros pentru o lună de lene

Luna trecută, toată floarea cea vestită a magistraturii din România a luat un fel de vacanţă. Oficial a fost vorba despre un conflict iscat de Guvern prin modificarea grilelor de salarizare ale personalului bugetar, inclusiv a magistraţilor. Timp de trei săptămâni, întreaga activitate a Justiţiei româneşti a fost blocată sub motive diverse, dar cel mai discutat a fost cel al „subfinanţării sistemului juridic”. Au fost blocate aproape toate activităţile sistemului, fiind active doar procesele cu arestaţi şi cele care vizau drepturile copiilor. În rest... Dumnezeu cu mila! După ce că s-au făcut de râs singuri, arătând încă o dată că îi doare în cot de problemele Justiţiei, fiind interesaţi doar de salariile lor babane, magistraţii s-au întors la muncă, după aproape o lună de stat acasă. Dacă pentru restul ţării, o lună de inactivitate de acest gen poate însemna concedierea sau, oricum, tăierea chenzinei, la cinstiţii noştri magistraţi nu s-a întâmplat nimic. Oamenii s-au întors la muncă, pentru a-şi ridica salariile întregi, ca şi cum ar fi prestat zile de muncă normale. 

Conflictul nemulţumiţilor în robă

În esenţă a fost vorba doar de o îngrijorare a magistraţilor, care ştiau că prin aplicarea prevederilor noii legi a salarizarii ar fi avut de suferit deoarece o mare parte din sporurile salariale – cam 50% din veniturile lor - reprezentate de sporuri de confidenţialitate, stres, lucru cu publicul etc ar fi urmat să fie eliminate. Cu un tam–tam de zile mari, toată magistratura românească a pus mâna pe măciuci, bâte, coase, topoare, furci şi a sărit la beregăţile guvernului şi ale preşedintelului Băsescu. Abia când au ameninţat că refuză orice colaborare cu autorităţile statului în vederea organizării, derulării şi susţinerii alegerilor prezidenţiale, mai marii de la Guvern au cedat şi au promis „negocieri” şi un „progres în discuţiile cu reprezentanţii magistraţilor români.

Ca-n filmele cu proşti... Un protest care nu a existat niciodată!

Ei bine, protestul magistrţilor nu a avut loc decât în mintea noastră, a celor mulţi. Cele trei săptămâni de inactivitate nu s-au lăsat cu urmări. Practic, după o lună de circ, „părţile” sunt în aceeaşi stare, aşa cum au fost înainte de zavera dintre magistraţi şi executiv. Salariile au rămas cam în coadă de peşte, legea salarizării unice a fost aprobată – prin asumarea răspunderii guvernului – în faţa Parlamentului, magistraţii au tăcut subit când li s-a spus că salariile lor sunt intangibile! Numai că, despre cele petrecute în luna în care nimeni nu a mişcat un deget, nu ni se mai spune nimic! Zilele trecute a venit vremea ca magistraţii să verifice dacă minunatele lor salarii sunt la locul lor... Şi erau!

Pentru unii mumă, pentru alţii ciumă!

Tot în timpul protestului magistraţilor a mai avut loc o grevă generală – de o zi – a tuturor funcţionarilor şi angajaţilor din sistemul public. Protestul a fost generat de aceeaşi Lege a salarizării unice, tot din aceleaşi motive – referitoare la grilele de salarizare. Protestul funcţionarilor publici a urmat cu totul alt traseu decât cel al magistraţilor. Conflictul de muncă a fost (mai de voie, mai de nevoie) înregistrat, parafat şi oficializat. Nici vorbă de vreun fel de milă, apreciere, susţinere şi altruism din partea celor care conduceau România – ca Guvern deplin confirmat în funcţie –, şi, ca atare, nici măcar unul dintre funcţionari nu a primit altceva decât vorbe şi promisiuni. Cum că o să fie bine, şi la vară... cald! Canci vreun sfanţ pentru ziua de grevă, canci susţinere sau ceva loc de negociere! Ia să fi fost, acel protest, măcar cu o ştampilă pusă aiurea, cu o semnătură pe un colţ de pagină – ajungeau rebelii în foame, una –două! Erau daţi afară în şuturi!

Ce să se mai discute cu unii care au pus ţara în pericol? Atunci tot noianul de legi, norme, prevederi, contracte de muncă, Codul Muncii – toate i-ar fi pocnit în ţeastă pe „nemernicii” care au îndrăznit să iasă în stradă şi să le spună guvernanţilor că nu mai au pâine pe masă! Eeeeei, dragilor, dar să vedem cum s-a finalizat marea rebeliune a magistraţilor din Prahova. Este foarte clar că altminteri stau treburile prin Justiţie. Toată puzderia de legi, norme şi alte chiţibuşuri din acestea, de fiţe nu-s bune de nimic atunci când vine vorba despre situaţia magistraţilor români. Ei sunt cu totul şi cu totul deasupra lui Golea!

Curtea de Apel Ploieşti – locul în care se mănâncă o pâine albă

Forul suprem al judecătorilor de pe plaiurile prahovene (inclusiv ale câtorva limitrofe) este Curtea de Apel Ploieşti. Crema judecătorilor ar trebui să se afle în această instituţie. Poziţia de magistrat al Curţii de Apel este una onorabilă şi presupune o muncă de zeci de ani în domeniu. Indemnizaţiile lunare pentru magistraţii acestei instanţe se ridică de la 68 de milioane de lei vechi (cea mai mică) şi, în medie, este undeva în jurul a 130 – 150 de milioane de lei vechi. Există şi un salariu de 171,5 milioane de lei vechi, dar să considerăm că aprecierea unui magistrat nu ţine musai de indemnizaţia sa, ci de sentinţele şi deciziile pe care acesta le emite. Pe care nu le comentăm acum.

Cum protestul de luna trecută a fost asumat, acceptat şi exprimat şi la această instanţă, oarecum logic – nu spunem legal – şi moral ar fi fost ca, pentru luna septembrie, veniturile să fi fost diminuate cu acele zile în care nu s-a lucrat! Totuşi, zilele trecute au fost primite salariile şi statul s-a dovedit iarăşi o vacă bună de muls. Fondul de salarizare, net, ridicat de către foştii protestatari e la Curtea de Apel Ploieşti - numai de către judecătorii care activează la Ploieşti – a însumat a 6.045.000.000 lei vechi! Cât de justificate au fost – ori nu – aceste indemnizaţii? Nu avem decât mari semne de întrebare!

Tribunalul Prahova – munceşti ori nu munceşti, indemnizaţia tot o primeşti

Printre cei mai gureşi magistraţi din Prahova, în timpul recentului protest, au fost cei de la instanţa cunsocută de omul de rând ca Tribunalul Prahova. Aici ar fi multe de spus. Instanţa este găzduită de o ruină, de o clădire care se poate prăbuşi sub un vânt mai puternic, dar grijile acestea şi le fac alţii, din moment ce zarva a fost foarte mare când s-a pus problema veniturilor instituţiei. Acum, nimeni nu mai scoate un cuvânt, o vorbă despre „subfinanţarea sistemului”, din moment ce de la bugetul de stat au venit marafeţii! Fondul de salarii – după aprecierile noastre – a fost, pentru perioada în care au avut loc acele proteste, de aproximativ 3.000.000.000 lei vechi! Bani care au fost de găsit în conturile dedicate magistraţilor, chit că mai nimeni nu a mişcat un pai! Dar, dacă statul a dat, ce mai contează acum? Important a fost că banii au rămas aceiaşi, la locul lor şi numai buni de cheltuit!
Nu mai continuăm detalierea fondurilor de salarii de la nivelul instanţelor locale, ale parchetelor prahovene, dintr-un motiv extrem de simplu: banii au fost acordaţi, ridicaţi şi... toată lumea-i fericită!

De la un capăt la altul este... jale!

Oricare alt protest, mai ales în zona privată, ar fi trebuit să fie asumat de cineva. Protestatarii, dacă ar fi trecut la acţiunile lor – de orice natură – ar fi fost târâţi în instanţă, judecaţi şi ar fi fost puşi în faţa a două mari răspunderi: să acopere pierderile firmei şi chiar să fie daţi afară pentru că nu au lucrat în perioada respectivă! Prevederile legale din domeniu sunt extrem de clare, distincte şi de bine stabilite. Un oricare alt domeniu ar fi fost decis rapid şi tranşant: ori patronatul, ori protestatarii!

Tupeu de ministeriabil

„Cred că dacă nu îşi primeau indemnizaţiile, ne-ar fi dat cu dosarele în cap!”, afirmă un avocat, hâşâit în sistem şi care nu se mai miră de nimic. „În fond noi aşteptăm ziua când ar trebui să încasăm indemnizaţiile ca să ne convingem că avem sau nu de încasat drepturile cuvenite. Niciodată, în acest an, noi nu am ştiut nimic despre ce şi cum sunt făcute plăţile către magistraţi. Ministerul ne ignoră şi nimeni nu ne spune nimic.Văd că pentru luna septembrie am primit indemnizaţiile, dar asta nu înseamnă că pentru luna octombrie sau restul lunilor din acest an avem vreun fel de siguranţă că ne vom încasa indemnizaţiile!” (magistrat de la Curtea de Apel Ploieşti).

Circul, balamucul şi harabaura de la nivel naţional se simte şi la nivelul instituţiilor din teritoriu. Inclusiv în instanţele prahovene. Timp în care se spune că un ministru (tare lăudat de către unii) este acuzat că pur şi simplu a uitat să aloce, încă de anul trecut, în bugetul consolidat al statului pentru anul 2009, fondurile necesare funcţionării justiţiei şi în ultimul trimestru al acestui an!

Epilog cu o Justiţie oarbă, şchioapă şi vai de mama ei

Imoralitatea şi nedreptatea sunt doar aspecte care ţin până la uşa unei instanţe. Cel puţin aşa ni se tot spune când vine vorba despre cum funcţionează sistemul juridic. Iată că în cazul magistraţilor nu a fost deloc aşa! Iată că avem fapte, avem făptuitori, avem tot ce trebuie ca în această „speţă” să se fi luat aceleaşi măsuri ca pentru oricine din această ţară. Este drept că magistraţii nu sunt... oricine!

Sursa text: Actualitatea Prahoveana
Sursa foto: Personala